Rolul în dezvoltarea unor noi secte şi aportul ocultist al masoneriei

Masoneria nu a fost doar o societatea secretă care voia să schimbe lumea, implicându-se doar în plan politic, ci avea pretenţia de a deţine o ştiinţă secretă, o gnoză, transmisă doar iniţiaţilor. Acest aspect explică rolul important pe care francmasoneria l-a jucat în crearea mai multor secte apărute în secolul al XIX-lea şi în avântul pe care ocultismul l-a dobândit în acelaşi secol şi în secolul următor.

Una dintre cele mai importante secte contemporane este, fără îndoială, Biserica lui Isus Hristos din Zilele din Urmă, cunoscută şi sub numele de mormoni. În prezent mormonii numără peste 10 milioane de membri în întreaga lume. Toate aceste date sunt cunoscute, însă mai puţin ştiut este că Joseph Smith Jr., întemeietorul sectei a fost mason şi masoneria a jucat un rol important în crearea şi structurarea sectei sale.

           

În ciuda inepţiilor pe care le propovăduia în secta sa, Smith nu a întâmpinat nicio dificultate  de a intra în rândurile masoneriei, fiind iniţiat la 15 martie 1842.

           

La 6 aprilie 1840 a fost fondată Marea Lojă din Illinois de către partriarhul mormon James Adams. Noua lojă a stabilit imediat relaţii strânse cu secta lui Smith. Existau chiar cinci loji cunoscute drept lojile mormone, care împreună aveau peste 1500 de membri. Primii preşedinţi ai sectei, Joseph Smith, Brigham Young, John Taylor, Wilford Woodruff şi Lorenzo Snow, au fost masoni.

           

O altă sectă, care s-a bazat în  acţiunile sale pe influenţa masoneriei, este Ştiinţa Creştină, ce a avut-o fondatoare pe Mary Baker Eddy. Secta neagă doctrinele esenţiale ale creştinismului, precum şi natura divină a Mântuitorului, susţinând teorii de o autenticitate îndoielnică. Ideologia Ştiinţei Creştine e impregnată de gnosticism, intrând în contradicţie vădită cu creştinismul.

Influenţa masoneriei asupra membrilor marcanţi şi asupra mijloacelor de informare ale acestei secte nu a fost minoră, preşedinţii sectei şi editorii publicaţiilor de prozelitism, fiind masoni.

La fel se va întâmpla şi cu Charles Taze Russell, creatorul sectei Martorii lui Iehova. Profetul a fost iniţiat în masonerie, în care a găsit de multe ori un important izvor de inspiraţie pentru teoriile sale. Discul solar înaripat, caracteristic Egiptului antic, dar şi masoneriei, şi coroana străpunsă de o cruce, simbol masonic, ilustrau copertele şi paginile operelor sale. Şi terminologia folosită de el se aseamănă cu cea masonică, de exemplu Hristos fiind descris ca Mare Maestru al acestui mare Ordin secret, iar viitoarea epocă de aur la care face referire în eshatologia sa, este o trimitere la legenda Epocii de Aur a masoneriei.

Josph Smith, Mary Baker Eddy sau Charle Taze Russell nu au fost excepţii, ci exemple repetate ale modului în care ideologia gnostică şi ocultistă a masoneriei a generat aceste mişcări care pretindeau că deţin cunoaşterea supremă. Doctrinele acestor secte par mai mult inspirate din loji, decât din Biblie.

Totodată  nu se poate vorbi despre ocultismul contemporan decât dacă se face referire la relaţiile principalilor săi promotori cu masoneria. Chiar dacă în cazuri ca cele ale lui Eliphas Levi sau Papus, este vorba de ocultişti care s-au identificat cu concepţia masonică despre lume, dar nu şi cu organizaţia în sine, în cazurile lui Reuuss, Westcott, Olcott sau Matrers, a fost vorba de masoni care au creat mişcări menite să aprofundeze tainele ocultismului, toate aceste mişcări culminând cu cea satanistă a lui Aleister Crowley.